Ai auzit de P-DTR de la cineva care a ieșit de la terapie cu o poveste ciudată. Îl durea umărul, iar terapeutul a lucrat pe gleznă. Sau un mușchi care ceda la test a ținut după o simplă atingere. Și te întrebi dacă e ceva serios sau una dintre „chestiile magice” de care te ferești.
Ce este P-DTR, pe scurt: o terapie neurologică, care lucrează direct cu sistemul nervos central. Terapeutul testează mușchii, caută locurile pe care corpul încă le protejează după accidente vechi, le tratează cu stimuli mici, o atingere sau o apăsare, apoi testează din nou, pe loc, mușchiul care ceda.
Mai jos îți explic de unde vine numele, ce se întâmplă în corp după un accident și cum decurge o ședință la mine în cabinet. Plus de ce o lucrez lângă kinetoterapie și ce arată studiile despre felul în care corpul se protejează după un accident.
Ce este P-DTR și de unde vine ?
P-DTR este o terapie neurologică, care lucrează direct cu sistemul nervos central, dezvoltată de Prof. Dr. Jose Palomar, chirurg ortoped. Școala P-DTR, cu sediul în Elveția, ține cursuri în Statele Unite, în Mexic și în Europa, iar în lume sunt peste 5.000 de terapeuți P-DTR.
Am făcut cursul complet, 2 ani și 6 module, practic P-DTR de 2 ani, iar numai în 2025 am făcut 260 de terapii P-DTR. Am ajuns aici după ce am fost eu pacient, cu o hernie de disc L4-L5 de 10 milimetri.
Poate îți închipui P-DTR ca pe un masaj mai fin sau ca pe o manipulare. Pe masă nu se freacă și nu se trosnește nimic: se testează un mușchi, se lucrează pe un loc, se retestează.
Ce înseamnă numele Proprioceptive Deep Tendon Reflex ?
Numele P-DTR vine din engleză, de la Proprioceptive Deep Tendon Reflex, și spune ce este P-DTR: o terapie sprijinită pe propriocepție și pe reflexe. Propriocepția e simțul prin care corpul știe unde e fiecare bucată din el, fără să se uite.
Închide ochii și atinge-ți vârful nasului cu degetul. Nimerești, deși nu vezi nimic, pentru că senzorii din piele, din mușchi și din articulații îi spun creierului unde e degetul. O trecere în revistă din Physiological Reviews arată că poziția unui braț sau a unui picior iese din semnalele multor senzori deodată, pe care creierul le așază pe o hartă a corpului.
Creierul stă închis într-o cutie întunecată. Tot ce știe despre corp îi spun senzorii: cald, rece, apăsat tare, apăsat ușor. Când locul unui accident vechi trimite încă semnal greșit, creierul primește de acolo „gălăgie”, adică semnal de pericol, deși pericolul a trecut de mult. Și se apără.
A doua parte a numelui vine de la reflexele tendoanelor, cele pe care le știi de la ciocănelul de la genunchi. Ideea e aceeași: corpul răspunde la un stimul înainte ca voința ta să apuce să intervină.
Cum funcționează P-DTR, pe exemplul bărbiei ?
P-DTR pornește de la o observație simplă: după un accident, corpul ține minte locul lovit și vrea să-l protejeze, așa că sistemul nervos schimbă felul în care folosește mușchii. Unii nu mai primesc comanda întreagă, iar alții fac treaba lor pe deasupra.
Sistemul nervos folosește mușchii ca pe niște unelte și decide care lucrează, care stă și care rămâne încordat. La impact, corpul se ferește printr-un reflex de evitare, același care îți trage mâna de pe plita fierbinte înainte să te gândești. Reflexul ăsta e bine descris în cercetarea despre durere: un stimul dureros pornește singur mișcarea de retragere.
Uite exemplul meu cu bărbia. Un om vine cu durere de spate. La 10 ani a căzut cu bicicleta, cu bărbia crăpată și un dinte scos. Testez un mușchi mare de la șold, și e slab. Ating bărbia, iar mușchiul se contractă maxim. Ca un întrerupător de bec.
Bun, dar ce înseamnă asta ?
Înseamnă că, ani la rând, corpul a protejat bărbia și a „stins” mușchiul care trebuia să țină spatele. Adică l-a ținut inhibat, cu comanda dată pe jumătate, iar alți mușchi i-au preluat treaba până au început să doară ei. Așa apar legături care par fără sens. Tudor, „în general un om sceptic”, cum se descrie singur, a scris în recenzie: „Problema de la umăr se trage în urma unor entorse la gleznă.” Lanțul ăsta l-am explicat la umărul care nu se mai ridică.
De ce masajul pe locul care doare nu ajunge la cauză ?
Masajul pe locul care doare lucrează pe mușchi, iar decizia de a-l ține încordat sau inhibat o ia sistemul nervos central. De aceea relaxarea ține o zi sau două, apoi tensiunea revine.
Când mergi la mecanic pentru că s-a aprins un bec în bord, mecanicul evaluează mașina. El nu schimbă becul din bord. Mușchiul e doar un bec. Punct.
Cercetarea despre durere descrie același lucru. O teorie publicată în revista Pain, dezvoltată apoi într-o lucrare despre durere și controlul mișcării, arată că în durere sistemul nervos mută efortul între mușchi și în interiorul lor, ca să protejeze zona. Pe moment ajută. Pe termen lung pune mai multă încărcare pe alte locuri și scade mișcarea.
Greșeala e să masezi ani la rând același loc. Pe un mușchi inhibat, masajul și pistolul de masaj pot face chiar rău. Cât timp locul vechi rămâne protejat, mușchii care preiau treaba obosesc și încep să doară, iar durerea revine după fiecare masaj. Locul ăla trebuie tratat. Există o soluție pentru asta, și acolo te ajut eu.
Ce se întâmplă la o ședință de P-DTR ?
La o ședință de P-DTR, întâi îți ascult povestea, apoi testez mușchii, caut locul pe care corpul îl protejează, îl tratez și retestez pe loc. Totul se face pe masa de terapie, iar tu vezi fiecare test.
Presupunerea greșită e că oamenii cu aceeași durere primesc aceeași ședință. Am primit eu, ca pacient, același protocol ca alți cinci oameni cu hernii în locuri diferite, și de acolo a pornit obsesia mea. La P-DTR nu există protocol pe bandă rulantă. Se testează, apoi se lucrează. Testez. NU ghicesc.
Ce te întreb înainte să te testez ?
Înainte să te testez, te întreb ce te doare, când te doare și de când, apoi ce alte dureri și accidente ai avut de-a lungul vieții. Ultima întrebare aduce aurul, pentru că acolo apar locurile pe care corpul încă le protejează. Întrebările vin mereu în ordinea asta:
- Ce te doare.
- Când te doare: dimineața, la alergare, la aplecat, după o zi la birou.
- De când te deranjează.
- Ce ai pățit și cam de când.
- Ce altceva te mai deranjează.
- Ce alte dureri ai mai avut de-a lungul vieții, cronice sau acute.
Primele întrebări îmi spun ce să testez, iar ultima îmi spune unde să caut. O căzătură din pom la opt ani, un dinte scos, o operație sau o entorsă „care a trecut singură” intră toate pe listă, chiar dacă ți se par fără legătură cu durerea de acum.
De ce, când stai pe scaunul de la dentist, te împingi în spătar și ai vrea să ieși de acolo ? Anestezia taie durerea. Dar corpul tot simte că pățește ceva acolo și vrea să se ferească, iar locul ăla poate rămâne pe lista lui ani de zile.
Cum arată testul unui mușchi ?
Testul unui mușchi arată așa: te așez într-o poziție, îți cer să ții brațul sau piciorul pe loc, iar eu apăs ușor în sens opus. Mușchiul fie ține, fie cedează, fie e deja încordat. Testez și în pozițiile în care te doare pe tine.
Uneori mușchiul pare puternic, dar după două-trei secunde de ținut cedează. Asta îmi spune că îl compensează altceva, pentru scurt timp. Ce găsesc la test îmi spune ce urmează:
| Ce găsesc la test | Ce înseamnă | Ce fac |
|---|---|---|
| Mușchi slab | e inhibat, adică nu primește comanda întreagă | caut locul care îl ține așa și îl tratez |
| Mușchi normal | lucrează cum trebuie | îl las în pace |
| Mușchi încordat | sistemul nervos îl ține strâns prea tare, ca să ajute în altă parte | îl relaxez și caut de ce strânge |
Tabelul explică de ce același exercițiu ajută un om și îl încurcă pe altul. Un sfat dat fără test, de tipul „întărește-ți spatele”, nimerește doar din întâmplare, pentru că nu știe în ce rând din tabel ești. De aceea retestez pe loc, după fiecare tratament, mușchiul care ceda.
Un mușchi oprit de sistemul nervos poate porni la loc repede, când se schimbă semnalul. Într-un studiu pe 300 de oameni cu ligamentul încrucișat rupt, 170 aveau mușchiul din fața coapsei blocat, iar la aproape opt din zece blocajul a cedat în aceeași consultație, cu exerciții simple. Studiul e făcut pe genunchi, fără P-DTR, și arată că mușchiul era întreg, doar nu primea comanda. Am scris mai mult la atrofia piciorului după LIA.
Ce simți în timpul ședinței ?
În timpul ședinței simți atingeri ușoare și apăsări mici, iar testele de forță se fac cu mâna mea, fără greutăți. P-DTR e o terapie nedureroasă.
Partea care surprinde e alta. Vezi cu ochii tăi cum un mușchi care ceda ține după ce am lucrat pe un loc aflat în altă parte a corpului. Maria, venită cu hernie lombară, a scris după terapie: „Am fost foarte uimită să văd unde era localizat centrul inițial al durerii: o operație de unghie încarnată la picior, avută în copilărie!”
De aceea unii oameni îi zic magie. N-au mai văzut așa ceva și nu înțeleg ce face terapeutul. Mecanismul e cel de mai sus: corpul nu mai are de ce să protejeze locul tratat, iar sistemul nervos dă din nou comanda întreagă mușchiului. Ți-l explic pe loc, la fiecare test, ca să nu rămână nimic „magic”.
De ce lucrez P-DTR în program, lângă kinetoterapie
Lucrez P-DTR în program, lângă kinetoterapie, pentru că ședințele de kinetoterapie îmi arată ce să tratez la următoarea terapie. Terapia fără kineto e terapie pe ghicite.
Un program durează cam o lună jumate, două luni, și are terapii P-DTR și ședințe de kinetoterapie, după cât de complicată e situația. Greșeala e să crezi că o terapie singură vede tot. Pe masă văd ce găsesc în ziua aia, iar mișcările tale de acasă, cum te apleci sau cum te ridici din pat, ies la suprafață abia în săptămânile următoare. Și studiile despre mușchiul oprit pun mișcarea pe primul loc: o trecere în revistă din decembrie 2024, pe 20 de studii despre oprirea mușchiului după ruptura de ligament, recomandă exercițiul structurat ca primă alegere, cu celelalte metode pe lângă el.
Ce aflu din ședințele de kinetoterapie ?
Din ședințele de kinetoterapie aflu unde te doare, când te doare și ce mișcare nu merge, pentru că te văd mișcându-te sub greutate și în pozițiile tale de zi cu zi. Notez tot, iar la următoarea terapie tratez exact ce am găsit acolo.
De exemplu, la genuflexiune te deranjează doar într-un punct din coborâre, iar mai jos nu mai doare. Bucata aia mică din mișcare îmi spune exact ce mușchi lucrează în punctul ăla, deci unde să caut la terapie. Pe masă, întins, nu ai cum să faci genuflexiunea.
Primele terapii nu le facem azi și mâine, ci cu pauză între ele. Între ele îți notezi mișcarea care te deranjează acasă și o aduci la ședință. Kineto fără terapie tratează becul din bord. Împreună, una o alimentează pe cealaltă.
Cât durează până se vede o schimbare ?
Schimbarea la test se vede pe loc, în aceeași ședință, iar un program întreg durează cam o lună jumate, două luni. Cât ține și câte terapii îți trebuie depinde de câte locuri protejează corpul tău și de cât de veche e problema. Termen fix nu-ți dau.
Vindecarea nu merge în linie dreaptă. Durerea coboară, apoi se ridică puțin, apoi coboară iar. O zi poate fi mai rea decât înainte, iar a doua zi parcă nu s-a întâmplat nimic. La vreo două luni retestăm, ca să vezi evoluția și ca să știu ce schimb.
Studiile de laborator arată și partea cealaltă. Într-o analiză a 29 de studii, din 2024, cercetătorii au provocat o durere scurtă în gât, în umăr sau în maxilar, iar anumiți mușchi au primit mai puțină comandă, în funcție de locul durerii. Durerea venea dintr-o injecție, iar când a trecut, schimbările au dispărut. La testare, eu găsesc locuri pe care corpul le protejează și după ani de zile. Asta e observația mea din cabinet, iar studiul n-a măsurat-o.
Când nu începem cu P-DTR
Nu începem cu P-DTR la leziunile de creier și de măduvă, la afecțiunile reumatologice în faza acută a inflamației, la tulburările psihiatrice, la durerile inflamatorii acute ale organelor interne și la bolile congenitale. Și nu începem cu P-DTR când durerea are semne care cer întâi un medic.
Semnele astea sunt luate din recomandările NHS pentru durerea de spate, serviciul public de sănătate din Marea Britanie:
- durere, furnicături, slăbiciune sau amorțeală în ambele picioare;
- pierderea senzației în jurul organelor genitale sau al anusului;
- schimbări la urinat sau la scaun, de exemplu nu poți urina sau nu te mai poți controla;
- durere în piept;
- durerea a pornit după un accident serios, de exemplu de mașină;
- febră, frisoane, sau o durere puternică apărută brusc, care se agravează repede.
Dacă ai oricare dintre ele, mergi întâi la medic sau la urgențe, iar la durerea în piept suni la 112. Terapia vine după ce medicul a exclus o problemă urgentă. Ea poate aștepta câteva zile. Semnele astea, nu.
De unde începi
Începi cu evaluarea biomecanică, care durează cam o oră și costă 200 RON. Acolo îți ascult povestea, te testez și aflăm de unde pleacă durerea ta, apoi alegem împreună planul. Eu te îndrum și îți propun variante, iar tu alegi.
Nimic nu se decide pe mesaj. Pe WhatsApp nu am cum să-ți testez un mușchi, iar fără test orice răspuns ar fi o presupunere. Programele, cu ce include fiecare, sunt pe pagina de P-DTR din Cluj.
Ce pregătești pentru evaluarea biomecanică
Pentru evaluarea biomecanică pregătești lista accidentelor și a durerilor din viața ta și, dacă ai, RMN-ul sau radiografiile. RMN-ul nu e obligatoriu, iar lista e partea care mă ajută cel mai mult. Ce treci pe listă, oricât de vechi ar fi:
- căzăturile, de pe bicicletă, din pom, pe gheață, pe scări;
- entorsele, fracturile și loviturile la cap;
- operațiile și cicatricile, inclusiv cele mici;
- lucrările la dinți: extracții, implanturi, aparat dentar;
- mișcările care te deranjează acum și momentul zilei în care doare;
- RMN-ul sau radiografiile, dacă le ai deja.
Scrie lista acasă, în liniște, cu o zi înainte, și pune lângă fiecare accident anul, cât de cât. Pe masă, unii oameni își aduc aminte de lucruri uitate de zeci de ani, dar cu lista în mână nu mai pierdem timp căutând.
Întrebări frecvente
Doare P-DTR ?
P-DTR e o terapie care nu doare. Folosește stimuli mici, o atingere sau o apăsare ușoară pe locul găsit, iar testele de forță se fac cu mâna, fără greutăți. În zilele de după, durerea poate coborî, apoi urca puțin, apoi coborî iar, pentru că vindecarea nu merge în linie dreaptă. Ce simți îmi spui la următoarea întâlnire.
Pot face P-DTR dacă am hernie de disc ?
Poți, cu o condiție: întâi evaluarea. La hernie cu deficit motor mare, adică mușchi care și-au pierdut mult din forță, lucrez doar în Programul Extins, cu P-DTR și kinetoterapie. Dacă ai semnele de la „Când nu începem cu P-DTR”, mergi întâi la medic. Tot ce ține de hernie e pe pagina programului pentru hernie de disc.
Cât costă P-DTR în Cluj ?
O terapie P-DTR costă 600 RON, trei terapii 1.700 RON, iar cinci terapii 2.800 RON. Înainte se face evaluarea biomecanică, de 200 RON. Lucrez mai ales în program, cu P-DTR și kinetoterapie: Programul Esențial costă 3.000 RON, Programul Extins 4.500 RON, iar Recuperarea Intensivă 8.100 RON. Toate sunt pe pagina de P-DTR.
P-DTR e același lucru cu kinetoterapia ?
P-DTR și kinetoterapia sunt două lucruri diferite, care la mine lucrează împreună. Kinetoterapia înseamnă mișcare și exerciții, alese după test, cu intensitatea (greutățile) potrivită pentru tine. P-DTR e terapia neurologică, făcută pe masă, care caută locul pe care corpul îl protejează. Kinetoterapia îmi arată ce să tratez, iar P-DTR schimbă comanda către mușchi.
Diseară scrie pe o foaie toate accidentele pe care ți le amintești, de la prima căzătură cu bicicleta până la ultimul dinte scos, cu anul lângă fiecare. E cel mai bun lucru pe care îl poți aduce la evaluare.
Acum știi ce este P-DTR: o terapie care lucrează pe ce a rămas după accident, adică pe felul în care corpul folosește mușchii. Cicatricea rămâne, dintele scos rămâne scos. Ce se schimbă se vede la test, înainte să pleci din cabinet.
Evaluarea o programezi din pagina de contact. Fiecare corp are o poveste. Hai să vedem ce are al tău să ne spună. Tu ce accident ai uitat de mult ?